Mircea Cartarescu, la Festivalul de Literatura din Italia

Romania va fi reprezentata la unul dintre cele mai importante Festivaluri de Literatura din Italia, "Festivaletteratura", de scriitorul Mircea Cartarescu.

Evenimentul are loc la Mantova, in perioada 3-7 septembrie, si reuneste importanti scriitori din 70 de tari, anunta Editura Humanitas.

Sambata seara, Cartarescu va sustine o prelegere cu titlul "La farfalla come paradigma del mondo" (Fluturele ca paradigma a lumii). Apoi va urma un dialog pe teme literare cu scriitorul roman Mircea Mihai Butcovan, autorul romanului "Allunaggio di un immigrato innamorato" (Aselenizarea unui imigrant indragostit).

Duminica, publicul prezent la biserica Santa Maria della Vittoria va redescoperi, alaturi de Mircea Cartarescu si de scriitorul german Joseph Zoderer, sensurile cuvintelor "soarta" si "patrie".

Ajuns la cea de-a XII-a editie, Festivalul de la Mantova se bucura atat de prezenta celor mai cunoscuti autori italieni, cat si de cea a unor importanti scriitori din 70 de tari.

Sambata, 06 Septembrie 2008, ora 11:46

Sursa: Ziare.com

Luni, 30 Martie 2009

Cărtărescu pregăteşte Jurnalul Zero

Autor: Veronica D. Niculescu

Scriitorul a mărturisit la Sibiu primele sale proiecte literare, la doi ani după terminarea „Orbitorului”: un roman şi un volum de teorie literară, în care va reuni cursurile pe care le va preda din toamnă la Berlin.

Mircea Cărtărescu a purtat sâmbătă seara un dialog cu cititorii din Sibiu, la Librăria Humanitas. Timp de mai bine de două ore, scriitorul a răspuns întrebărilor publicului, a făcut mărturisiri detaliate, după care a acordat autografe.
Mircea Cărtărescu va susţine din toamnă, timp de un semestru, cursul „Samuel Fischer”, la Freie Universität din Berlin. Scriitorul a mărturisit planurile sale pentru acea perioadă: va scrie o nouă carte, despre care spune că va fi „primul său roman” şi va alcătui şi un volum de teorie literară, de poetică, din cursurile pe care le va preda.

„Eu nu privesc în urmă, nu mă recitesc, nu mă uit peste ce am scris până acum. Pentru mine, cartea care urmează este cea mai importantă şi singura, de altfel. Şi acum, în sfârşit, am un proiect, după doi ani de zile de la terminarea Orbitorului. Imediat cum l-am terminat, m-am întrebat dacă există viaţă după Orbitor. Timp de doi ani am înclinat să cred că nu prea. Nu am vrut în nici un caz să scriu Orbitor, volumul patru. Deci cel mai important lucru pentru mine în această clipă este să nu scriu Orbitor, volumul patru, să scriu o carte diferită, chiar dacă nu va fi la înălţimea Orbitor. Dar foarte important pentru mine e să scriu altceva, să scriu o carte diferită”.

Mărturisind că se consideră în continuare poet, Mircea Cărtărescu spune despre următoarea sa carte că va fi „primul meu roman adevărat, pe care îl am în minte şi care îmi ocupă toată fiinţa la ora aceasta”. „Am fost teribil de obosit după ce am terminat „Orbitor” şi mi-a trebuit puţină vreme să recuperez, am avut o convalescenţă tristă şi care totuşi mi-a prins foarte bine, ca un fel de perioadă tampon, să zicem, între ce a fost şi ce – dacă va vrea Dumnezeu – va mai fi”, a spus scriitorul la Sibiu.

Noi volume de jurnal: trei şi zero

De asemenea, a anunţat că anul viitor va mai publica un volum sau chiar două de jurnal. „Fiecare din cele două volume apărute cuprind exact câte şapte ani. Intenţionez să fac acest lucru şi în continuare. Anul acesta se împlinesc şapte ani, aşa încât volumul trei îl voi publica la anul, şi intenţia mea este să public şi volumul zero, adică volumul scris cu şapte ani înaintea primului. Este dintr-o perioadă când chiar nu ştiam că voi publica jurnalul, deci este puţin mai sincer decât următoarele”, a mărturisit Cărtărescu.

Scriitorul a mai vorbit despre cum se împacă scrisul de articole cu literatura, dar şi despre neajunsurile succesului, despre pierderea unor prieteni atunci când tirajul unei cărţi creşte spectaculos şi despre lecturile favorite.

Pentru că jurnalistica şi literatura sunt două „sporturi” total diferite, Mircea Cărtărescu a explicat că reuşeşte să lucreze „fără să ştie stânga ce face dreapta”: „Încerc să izolez cât se poate de bine latura scriitoricească a mea şi cea jurnalistică. De asta nici nu fac nici un fel de literatură în jurnalistică”.

De asemenea, scriitorul a dezvăluit şi motivele pentru care, de câţiva ani, a acceptat colaborările jurnalistice: „Un intelectual înseamnă un om implicat în viaţa civilă. După Zola, intelectualul este un om cu studii, care se implică în viaţa civilă, care încearcă într-un fel să influenţeze opinia celorlaţi, şi într-un fel pozitiv, dacă se poate. Şi eu am fost foarte cunoscut multă vreme pentru faptul că nu m-am implicat în nici un fel, am fost închis ca într-un turn de fildeş. Iar la un moment dat m-am săturat de acest turn de fildeş, am încercat să mă obiectivez, să privesc ce se întâmplă în afară şi să îmi spun părerile în mod sincer, uneori brutal şi deschis. Mi-am descoperit în ultimii cinci ani, de când scriu articole politice, ceea ce nu credeam să găsesc în vreodată în firea mea, şi anume ferocitatea. Am descoperit că sub impulsul mizeriei din jur, pot fi şi feroce”.

Alături de Mircea Cărtărescu s-au aflat poetul sibian Dumitru Chioaru, redactor şef al revistei Euphorion şi prieten de treizeci de ani cu scriitorul invitat, şi Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas. Şirul întâlnirilor cu scriitori de la Sibiu va continua cu Dan C. Mihăilescu şi Alex. Ştefănescu.

CE CITIM - Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine

4 mai 2010

Recent apărută la editura Humanitas, cartea "Frumoasele străine", de Mircea Cărtărescu, conţine fragmente pline de umor dedicate femeilor. Însuşi autorul spune că a scris cartea "din dorinţa de a râde şi de a auzi oamenii râzând".

Volumul face parte din seria de apariţii semnate de autorii Humanitas, la sărbătorirea a 20 de ani de existenţă ai editurii, relatează Mediafax.

Mircea Cartarescu:"Mi-am sarbatorit prima oara ziua de nastere la 30 de ani!"

10 iunie 2010

» Duminica aceasta, de la ora 16.30, telespectatorii Antenei 2 il vor putea descoperi pe scriitorul Mircea Cartarescu, "Dincolo de aparente".
Cu o sinceritate debordanta, scriitorul si-a dezvaluit o parte din multitudinea fatetelor ce ii intregesc personalitatea. Mircea Cartarescu i-a marturisit gazdei emisiunii, Florentina Fantanaru, ca in copilarie, desi era extrem de timid, de multe ori isi submina colegii prin aroganta cat si increderea de sine pe care o afisa "Eram putin dur cu colegii mei, le vorbeam foarte direct, uneori pe muchia unui ton ofensator, eram destul de arogant pentru ca ma consideram un ales intr-un fel. Eram un fel de Adrian Leverkühn, eram un ales care nu trebuia sa aibe de-a face cu oamenii obisnuiti. Eram in acelasi timp extrem de timid dar si plin de sine", a spus Mircea Cartarescu.

De asemenea, scriitorul a recunoscut ca nu este un om ce pune mare pret pe sarbatori, in special pe lucrurile conventionale, astfel incat, acesta si-a sarbatorit ziua de nastere abia la varsta de 30 de ani. "Eu nu am fost genul de om care sa puna pret pe serbari si sarbatori. Nu mi-a placut niciodata sa fac lucruri din acestea care mi s-au parut putin conventionale. Mi-am sarbatorit prima oara ziua de nastere la 30 de ani! De ce sa te bucuri intotdeauna de ziua ta? Te poti bucura cand ai un prilej cu adevarat de bucurie. Ziua mea a fost intotdeauna pentru mine o zi mai putin normala. O zi in care m-am simtit mai putin bine decat in zilele obisnuite", a marturisit Cartarescu.

Mâine, întâlnire cu un scriitor

Mircea Cărtărescu, la Galaţi

28 iunie 2010

Mâine, în încheierea „Săptămânii Editurii Humanitas” de la Biblioteca „V.A. Urechia”, scriitorul Mircea Cărtărescu îşi va lansa ultimele două volume apărute la editura bucureşteană.

Prima întâlnire a autorului „Orbitorului” cu publicul gălăţean este prilejuită şi de împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Humanitas. Dacă, săptămâna trecută, la bibliotecă s-au oprit Gabriel Liiceanu, directorul editurii, şi Ioana Pârvulescu, unul dintre coordonatorii de colecţii, mâine, de la ora 14,00, în acelaşi loc se va afla celebrul scriitor lansat şi promovat de Humanitas.

Volumul de povestiri „Frumoasele străine” şi cel de poezie „Nimic” vor fi prezentate publicului de directorul general al editurii, Lidia Bodea, precum şi de directorul „V.A. Urechia”, Ilie Zanfir.

Dublă lansare de carte

La taifas cu Mircea Cărtărescu

30 iunie 2010

Pornind de la „Nimic”, volum cu versuri scrise în tinereţe, şi de la „Frumoasele străine”, colecţie de povestiri satirice, scriitorul Mircea Cărtărescu şi-a deschis, ieri, la Biblioteca „V.A. Urechia”, tolba cu amintiri literare.

Gălăţenii l-au aşteptat cu sufletul la gură pe autorul „Orbitorului” şi al bijuteriei în versuri „Levantul”. Eu au aflat, chiar de la Cărtrescu, mai multe secrete din bucătăria creaţiei sale.

De altfel, acesta le-a spus că îşi doreşte o discuţie deschisă cu cititorii săi, cu care e posibil să se fi întâlnit şi la prima sa oprire în Galaţi, petrecută înainte de ’89. Ieri, scriitorul s-a oprit la librăria de pe Strada Domnească şi abia apoi la bibliotecă.De citit şi de recitit

Cele mai noi cărţi ale scriitorului au fost introduse publicului de Lidia Bodea, director general de marketing la Humanitas: „«Frumoasele străine» trebuie citită măcar o dată, e de savurat ca o îngheţată. «Nimic» e o carte de citit şi de recitit până o învăţăm pe de rost”.

Pornind, deci, de la cele două volume, dar şi de la întrebările din sala destul de plină, Cărtărescu a făcut mai multe mărturisiri. Şi-a amintit că a debutat ca scriitor exact acum 30 de ani, la Cenaclul Luni, condus de Nicolae Manolescu, a mărturisit că a fost joycian convins, s-a declarat idealist absolut, a spus că citeşte în continuare proză science-fiction şi că urmăreşte filme de acelaşi gen şi nu a ascuns amiciţia strânsă cu Gabriel Liiceanu.

Nu în ultimul rând, s-a raportat la scrierile sale ca la „proprii copii”, nominalizând „Nostalgia”, „Orbitor” şi „Levantul” printre volumele sale de suflet. Într-o viziune ceva mai asemănătoare cu lumea din ficţiunile sale, a numit fiecare scriere drept organe vitale, indispensabil în felul său, ale unui corp imaginar – opera sa.

„Scrisul meu e organic, este un rezumat al vieţii mele, iar fiecare scriere a împrumutat ceva din întreg”, a mai spus scriitorul, care, la final, a împărţit zeci de autografe iubitorilor cărţilor sale.De ce iubim cărţile?

Înainte de plecare, întrebat de ce să (mai) iubim cărţile, astăzi, Cărtărescu a răspuns cititorilor „Vieţii libere”:

„Din acelaşi motiv ca de 4.000 de ani încoace, de când există cărţi sau, mă rog, de când avem literatură. Şi anume pentru că nu putem fără ele. Pentru că oamenii au nevoie permanent de modele şi de exemple de urmat, de poveşti din care avem de învăţat sau care doar ne delectează.”

Culmea literaturii: Adrian Păunescu, cel mai apreciat scriitor român. Pavel Coruţ, mai apreciat ca Pleşu şi Sorescu?!? Ce-i asta?

Trăim decenii de împliniri măreţe în literatura română. Conform unui sondaj CURS, realizat în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Adrian Păunescu este cel mai apreciat scriitor din ultimii 20 de ani, în top mai aflându-se autori ca Pavel Coruţ, Ion Cristoiu sau Dan Puric.

Bardul de curtea lui Ceauşescu, dictatorul care era apelat în versuri „Să trăiţi, Măria Voastră!”, este despărţit de trei poziţii de Corneliu Vadim Tudor, al patrulea scriitor român, conform sondajului amintit. (vezi foto, sursa: Jurnalul Naţional).

Mircea Cărtărescu se află pe poziţia secundă în aprecierea publicului, probabil graţie tabletelor pe care le mai publică prin ziare şi nu Orbitorului. Chiar dacă nu prea a mai scris nimic de la revoluţie încoace, Mircea Dinescu a rămas mai degrabă poet decât un analist politic alungat de Băsescu de la mitinguri electorale.

De notat că Pavel Coruţ este mai bine văzut de public decât Andrei Pleşu, Marin Sorescu sau Gabriel Liiceanu. Chiar nu mai citeşte nimeni nimic în zilele noastre?

Mircea Cărtărescu: Scriitorii români câştigă mai puţin ca gunoierii

13 iul 2010, 23:46 | Actualizat Miercuri, 14 Iulie 2010 13:30

REALITATEA.NET

Într-un editorial în care critică decizia guvernanţilor de a taxa suplimentar drepturile de autor, Mircea Cărtărescu atrage atenţia că meseria de scriitor este cea mai prost plătită din România.

Scrisul este cea mai puţin profitabilă activitate din România, atenţionează Mircea Cărtărescu

De parcă nu destul Gina Pistol are parte de mai multă glorie decât toţi scriitorii români luaţi la un loc, veniturile pe care ei le obţin din publicarea cărţilor sunt de mizerie, atrage atenţia

Mircea Cărtărescu

"V-aţi întrebat vreodată

care e cel mai prost plătită meserie de la noi?

Mult mai prost plătită decât cea de vidanjor, gunoier, paznic de noapte sau orice alta imaginabilă?", se întreabă Cărtărescu într-un editorial din Evenimentul Zilei, pentru ca tot el să ofere răspunsul: cea de scriitor.

Demonstraţia autorului trilogiei "Orbitor" este simplă: "Să luăm un romancier de relativ succes, care poate vinde două mii de exemplare dintr-un roman. Avem în România vreo douăzeci de astfel de romancieri, singurii dintre cei vreo trei mii de membri ai Uniunii Scriitori care câştigă cât de cât din scrisul lor. Două mii de exemplare dintr-un roman vândut cu 25 de lei în se am nă 50.000 de lei.

Scriitorul câştigă în medie zece la sută din valoarea ediţiei

, ceea ce înseamnă 5.000 de lei impozabili. După impozit, îi rămân vreo 4.000 de lei. Un autor prolific poate scoate un roman la doi ani. Să împărţim deci suma la 24 de luni.

Aflăm astfel cât câ ştigă un autor "de vârf" pe lună: 166 de lei noi!

Mircea Cărtărescu, „Nimic” (poeme 1988-1992)

EVENIMENTE CULTURALE

MIERCURI, 14 IULIE 2010 16:54

SCRIS DE GENŢIANA TUDOR

Ni se întâmplă, uneori, în momente de singurătate sau, pur şi simplu, debarasând sertarele de lucruri vechi şi inutile, să dăm peste ceva (obiecte, însemnări, un jurnal abandonat) şi să ne redescoperim pe noi, cei de demult, aşa cum nu bănuiam (sau cum uitasem) că am fost. Un moment al căutării şi al regăsirii de sine ce ne iese în întâmpinare, surprinzându-ne.

Asta i s-a întâmplat şi lui Mircea Cărtărescu atunci când şi-a regăsit „abandonate şi prăfuite, într-un plic vechi dintr-o cutie de carton" poemele publicate recent în volumul „Nimic", concomitent cu publicarea prozelor din „Frumoasele străine". O coincidenţă tulburătoare, pentru că ambele volume, deşi scrise la o distanţă de douăzeci de ani, ni-l prezintă pe autor într-o ipostază mai puţin cunoscută de cititor: mucalitul ce practică autoderiziunea (cât de vulnerabilă uneori!), geniul voit prozaic şi, autopersiflant, insul autentic şi liber.

Poemele din „Nimic" sunt scrise la cumpăna dintre două lumi (înainte de decembrie 1989 şi imediat după). Indiferent de „cadrele" fixate în ele, toate sunt străbătute, în subteran, de apăsarea, cenuşiul, mizeria, disperarea acelor ani. Poetul pare a se desprinde de genialitatea adolescentului solitar, de imagismul vizionar şi de livrescul ce abundă în lirica sa de dinainte şi a se instala nonconfortabil într-un minimalism biografic şi cinic, într-o maturitate „terminata" şi depresivă:

„Pe cand făcusem „Aer cu diamante"
ma credeam Lennon, dar acum ştiu
n-am fost Lennon, ci Ringo,
Ringo trăgând la măsea într-un bar împuţit
şi povestind a milioana oară
cum a fost el un Fab
deşi... „ („Lasă să fie").

Coborâte în cotidian, poemele au un farmec aparte, de care cititorul se lasă cu plăcere învăluit, fiindcă se recunoaşte în ele.

Fie că este vorba de evadarea în căldura idilică a căminului conjugal („Iarna", „Lipton", „So this is Xmas"), despre tablourile citadine al căror gri apăsător e sfâşiat în răstimpuri de „ciripitul soarelui" şi „strălucirea păsărilor" („Apoi îmi fac un nes şi bat la maşină", „Frunze galbene, lumini de trafic", „A, la luna, la luna", „Trec pe Nuferilor în bătaia soarelui"), ori despre atăt de intimele poeme de interior („Sunt atât de trist", „Mi se pare că îmi duc viaţa", „Impresie", „Amurg de primăvară", „Când ninge, când ninge şi ninge") – poemele din „Nimic" reprezintă ultimele, ultimisimile „nestemate" dintr-o operă poetică de referinţă, dar şi maturitatea că poetul nu se mai simte bine în poezie.
„Occident" – poemul care închide volumul, este un lung plânset peste o etapă creativă încheiată: „Las altora ce a fost viaţa mea până azi/ ... /eu nu mai pot, nu mai pot, nu mai pot." Această elamată neputinţă va fi convertită, însă, prin puterea talentului, în forţa cu care va aborda, de acum înainte, domeniul poeziei.

Vorbeam, la începutul acestor rânduri, despre simultaneitatea apariţiei „Nimic"-ului şi a „Frumoaselor străine". Să fi vrut autorul să ne transmită ideea că nici în această ipostază nu se mai simte bine şi că va urma o cotitură nouă?
Deocamdată îşi recită „Levantul" într-un audio-book apărut în ultimele zile la Editura „Casa Radio". Prinţul este evocat cu nostalgie de regele-înţelept. Să sperăm că în spaţiul dintre „Totul" şi „Nimic" ne va surprinde la un moment dat... Ecleziastul? Şi că nu vom aştepta prea mult acest moment, fiindcă aşa cum însuşi apunea în hiperesenţializatul poem „Ce am înţeles trăind": „Viaţa/ .../ trece"?

Până atunci, să ne delectăm cu „nestematele" din volumul prezentat, în care ne vom regăsi, aşa cum ne regăsim în lectura unui bun jurnal de autor.

Publicat pe 28 Aug. 2010 la 12:43